Mă numesc Octavian și George. După dorința mamei mele, port numele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, soldat viteaz care-a ucis balaurul necredinței.

Locuiesc în dulcea Bucovină, alături de cei dragi mie, în Grădina Maicii Domnului, de unde Dumnezeu nu pleacă niciodată.

Calc pe meleagurile mușatinilor, apărători de credință dreaptă întru Hristos. Mănăstirea Moldovița, aleasă floare în întreg buchetul de ctitori ai Bucovinei, cu pictură exterioară -  învăț istorie și religie de pe zidurile sale. De câte ori merg la Sfânta Mănăstire, văd pereții obosiți de vreme, sfinții martiri și ctitori voievozi care-au plătit cu  viața, ca eu, creștinul ortodox de azi, să nu fiu musulman sau vreun oarecare rătăcit cu inima.

Am râvnă pentru ortodoxie și drag pentru tradiția din biserica din Bucovina pentru că, de Sfântul Paști, sfințim coșul cu „bunătățuri”, de Crăciun colindăm frumos în fața iconostasului, de Duminica Mare punem tei la poartă și alte frumuseți pe care le-am prins de la bunici și tot așa le-oi transmite urmașilor.

După părerea mea, nu cred că există, în lumea asta, credință mai aproape de bine, adevăr și frumos, decât Ortodoxia, adică DREAPTA CREDINȚĂ ÎNTRU HRISTOS!

poza2_edited.jpg
poza3.jpg
poza4.jpg

Costumele, în diversitatea lor, reprezintă imaginaţia şi talentul meşterilor populari din comună. Albul imaculat al cămăşilor, în contrast cu primul bundiţelor, la care se adaugă oacheşele flori de pe baticuri ori sfioşii pui de pe altiţe, completează frumuseţea interioară a oamenilor din munţi.

Cu toţii purtăm costume de o mare valoare, scoase din lăzile de zestre. Sunt originale. Prin ceea ce facem dorim să eliminăm „kitsch-ul”. Vrem să promovăm Bucovina autentică.

poza5.jpg