top of page

Portul popular reprezintă o recapitulare simbolică a întregii mitologii și cosmogonii de început. Tainele meșteșugului de a confecționa îmbracămintea nu se învățau din cărți, ci de la femeile satului. Se transmiteau din generație în generație, de la mamă la fiică. Fetele nu se măritau până nu știau să toarcă și să țese. În timpul lucrului, femeile spuneau o rugăciune ortodoxă pentru comunicare cu divinitatea: ,,Cămara Ta Mântuitorule, o văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina – taina sufletului meu! Și mă mântuiește, Mântuitorul meu”. Așadar, costumul popular era taina sufletului femeii, slavă a întregii familii. Pasionat de desen, am schițat câteva dintre simbolurile tradiționale bucovinene și le-am îmbrodat cu  alese cuvinte:

poza10.jpg

Portul meu cel românesc,

Mult îmi place și-l iubesc.

Portul nostru strămoșesc

Eu cu dânsul mă mândresc.

 

Se mândrește tata când  mă vede,

Ochii îi plâng de bucuros

Prin mine visu-și vede,

Truda i-o fost de folos.

 

Bundița noastră strămoșească

E hăinuță românească,

Au purtat-o și bunicii

Azi o poartă și voinicii.

poza9.jpg

Cu toții ne bucurăm,

Cu toții o lăudăm,

E bundița ce-o vedeți

Pentru fete și băieți

Cinste să-i aduceți.

poza11_edited.jpg

Cini-ngingi hora mare?

Opincuța din picioare,

Mi s-o găurit opinca

Di atât jucat huțulca.

Tradițiile să le cinstiți,

Ce-i de iubit iubiți,

Pe Dumnezeu să-l ascultați

Și la horă să jucați.

bottom of page